last christmas

Vin fiert si scortisoara...colinde fugare din glasuri si adulti cu mii de probleme...politete aplatizata, zurgalai care se aud himeric, mos craciuni pictati, cu zambete sarcastice, oameni cu duhuri purtate pe alocuri si framantate in placinte si cozonaci...craciun trist...craciun pentru altii..craciun ipocrizat...craciun artificial cu mii de brazi verzi, artificiali...cu zapada artificiala...cu decoruri artificiale...cu oameni amestecati cu copii...cu fizic si suflete artificiale..cu cadouri artificiale si ieftine, date cu regrete...cu mine goala, artificiala, ramasa cu ziua de ieri..cu un moment de Craciun uitat, fara origini..cu toate acestea..mai sunt cateva zile pana la Craciun, paradoxal, pentru "a mia" oara parca a trecut deja pentru mine..fragil, dar impermeabil, pot spune acum ca si amintirile mele sunt artificiale sau asa le vad acum...biserici..ha..imi fac cruce ca sa ma feresc de ele si spun : dooamne, cum am ajuns?! mi.au spus ca sunt altfel, sunt plina si fericita..da, sunt prea plina..si da, sunt fericita..din acelasi motiv - sunt fericita pentru ca sunt prea plina de goluri imense..m.am schimbat si ma simt bine..sau nu..azi mi.am pus mana pe piele si am simtit ca e calda..mi.am pus mana pe umeri si am alunecat in jos, am apasat, mi.am strapuns pielea cu degetele si ma intreb cum am putut sa fac asta..am crezut ca am ajuns sa ma cunosc si ma intreb daca cumva am ajuns sa profit de tot ceea ce insemn eu...imi aluneca mana in interior..gem..cant..colinde..cantece de demult...si strang, strang...acum da, imi aduc aminte de mine..de un Craciun si de tine...agonie artificiala...

escape

Asa as pleca acum intr-o calatorie luuunga, spre o noapte posedata de lumini ale unui oras abundent..cu oameni care alearga pe strada distrati si veseli..pe o sosea lunga fara timp incercuita de camp si luna...ascultand muzica fara murmure de oameni care se cearta si se imbrancesc din prea multa dragoste si ambitii..sa.mi privesc drumul din fata si sa nu recunosc pe nimeni..sa las in urma vechile amintiri ale unor iubiri care imi vin in minte cand ascult melodia asta..dar care-mi place si-mi da o stare uimitoare..pentruuu ca azi plleeec, acum daaa..am lasat oricum totul in urma..acum pot trai cu noi griji...si stii ce mai insemni tu pentru mine? paaaaast..uhuhuuhuu..if you feel like leaviiing..I'm not gonna beg you stay..cause soooon you'll be finding..you can run, you can hide, but you can't escape my love....you can run, you can hide, but yooou can't escape my looooovee...noooottt..na na na na na ..

ea

Pe fata pudrata de varul alb al unei epoci trecute, se contura surasul proaspat al unei violete abia inflorite si-si ascundea privirea scrutatoare, dar timida, cu un fior al mainii tremurande. Ma induiosau acei ochi candizi ai caror furtuna zdruncinata in adancuri, se linistea prin simpla luminita orbitoare...iar voalul de culoarea untului, ii aluneca pe fruntea incoronata cu serpuiri suave atinse de roua si se pierdeau de-a lungul obrajilor aspri...narile patrundeau aerul cu o sfiala cutremuratoare...fiori reci ii inclestau simturile, dar valuri calde de miresme erau inapoiate pamantului. Cu capul si privirea atintita spre inaltul infinit, nasul ei acvilin strapungea limita dintre cer si firele de iarba...buzele ei straluceau aproape de macesele adormite, iar conturul lor sangeriu le facea vazute in toata plentitudinea lor de fruct copt...Pe panzele coborate asupra chipului sau umed, se asterneau culorile unei veri cu ploi caldute si curcubeie rasturnate...acolo se odihneau toate...copilarii, placeri, dorinte, melancolii, vise agasate si...anii, anii unei tinereti incepute, ani ce-si cautau drumul pe cutele zambetului pueril...Ii admiram parul strapuns de lumina zorilor care-si intindea mrejele dincolo de orizontul pleoapelor...se rasfrangea domol asupra umerilor lipsiti de invelisul vinetiu al naturii si-si continua prelingerea firelor pe spatele suav ascuns de-o matase alba ce-i construia rochia...rochie croita parca pentru fiecare forma a pulsiunilor ei interioare, cu rotunjimi si linii ce se unduiesc pe trupul cald si tanar asemeni unei zmeure dulci si coapte...Bratele ei inclinau talerele balantei care suspendau nazuintele si cu degetele ei lungi si firave presara timpul in grame de speranta asidua...Goliciunea pieptului si a gatului ei lasa vantului, boarea parfumului de copila care calauzea vazduhul..Contopirea prelunga a rochiei, a salului, a ei era intrerupta de fosnetul candid al valurilor ce-i mangaiau picioarele retragandu-se pentru a-i descoperi genunchii si gleznele subtiri..si fiecare miscare, fiecare zambet, fiecare pas ii purta visele prinse in par, printre flori mici, albastre..caci sufletul ei era impregnat in fiecare trasatura a corpului, iar ea...era doar o ramasita de suflet...

dor..dorm..

..mi.e dor...mi.e dor de ceva anume..dar nu stiu de ce...mi.e dor de multe in noaptea asta..

listen to Laura Pausini - It's not goodbye

i.i.i.i.i.i.

....aaaaziii...e cald..ma plictisesc ingrooozitor si chiar daca am ce sa fac, e prea cald si sunt prea plictisita...insa ma gandesc ca imi pare rau ...dooouua puncte...ca nu ies afara, ca scriu aici in loc sa le zic tuturor in parte ce gandesc, ca lumea e penibila, ca m-am plictisit de discursurile oamenilor, ca m-am plictisit de baietii cu fraze de doi bani, ca nu pot sa-mi gasesc ceva de lucru, ca unii oameni sunt atat de prosti si nu se simt, ca mi-e frica sa nu ma indragostesc de cineva, ca mi-am lasat ceeei mai buni prieteni in urma ca sa pot eu sa mai schimb cate ceva, ca am lasat in urma pe cei care i-am iubit, ca am glume proaste si ma cred enervanta, mi-am dat seama ca am inceput sa-l inteleg de ce proceda asa, ca nu vreau sa recunosc ca ma gandesc la N, ca mi-e tareeee, tareee dor de Deniiiisee si de scoaaala si de tooot ce faceam noi si ca uneori mi-e dor si de Anca, aia de acum cateva luni, ca ascund multe lucruri fara sa mint, ca am facut ca cel mai bun prieten sa ma urasca, ca nu pot sa-l caut....ca am devenit indiferenta...dar ma bucur...ma bucur si-mi pare rau in acelasi timp...ma bucur ca...ceva tot e...

aiuuuurelllii

Ce ciudat mi se pare...sa gandesc coerent la toate gandurile incoerente pe care le am...Ma gandesc ca sunt implinita macar intr-un fel..si spre deosebire de altii chiar am de ce sa fiu implinita...haotic spunand asta si chiar gandindu-ma ca nu e asa, implinirea nu e numai iubire, contopire cu ea, nevoi si placeri sexuale, nu e numai placere sau poate toata placerea asupra realitatii si asupra consecintelor ei...Simt ca acum ma pot vedea in pielea oricui, am impresia certa ca am trait toate sentimentele posibile sau ca totusi am o idee despre toate...simt ca voi putea intelege orice stare, orice gest, orice privire, miscare, sunet, pipait...simt ca traiesc prin orice simt, prin orice om...chiar si prin nepasare, negare, prostie, genialitate...orice...voi putea sa inteleg si starea latenta si starea de isterie, agonie, bucurie, euforie, extaz, melancolie, depresie...orice...ii voi intelege si pe cei care se vor controla si pe cei care nu...Nu voi putea spune vreodata :" oare chiar nu se poate controla?" Ma joc cu constiinta, cu constientul si asta ma face sa-i inteleg pe altii, dar nu pe mine...este cel mai dificil joc...te ameteste, te innebuneste si cu toate astea, incep sa inteleg nebunia, o accept...ma joc cu ea..o las sa ma zdruncine, o las sa iasa din mine, e ca o lupta intre viata si moarte...pentru ca propriul Eu, propriile ganduri devin si sunt cel mai desavarsit adversar, cel mai puternic, pentru ca iti stie toate slabiciunile, tot ce nu stii despre tine...Si totusi, incep sa ma impac cu toate astea..si am descoperit ca uneori faci sa iasa revelatii din nimicuri care in interior pot sa observi ca sunt nimicuri cu cea mai plina insemnatate...Sunt constienta...intotdeauna am fost...pulsiunile inconstientului nu au patruns in constiinta mea...nici macar placerea...nici in somn, cand nu ma mai puteam trezi, nici drogata, nici beata, nici...nici...Si totusi...ma intreb daca nu cumva si astea sunt unele din starile mele de moment...poate ca si azi ma pacalesc ca incep sa ma cunosc...pentru ca stiu ca vor aparea confuzii...ca maine sau poate peste o secunda, voi fi alta, voi simti altceva...viata mea se modifica odata cu limba secundarului...pur si simplu, ma masor cu timpul, cu ceasul...doar timpul ma cunoaste si afla mereu in ce stare sunt...acum...da...acum scriu cat mai repede ca sa pot urmari gandurile si schimbarile...scriu ca sa ma cunosc si ca sa stiu maine ca azi am scris cate un cuvant in fiecare secunda si ca am fost alta in fiecare clipa....naaaarcooticoo...superficiiaaalll...siii totusi mai constienta de constient ca oricand...



ASSSSAAAAA!!!!! Stii ce i-as spune fetei asteia, azi...? Tuuu, daaaa ,tu, fata...te crezi un fel de Dumnezeu? ori vreun geniiuuu neinteles?esti prea trista sau mi se pare mie?eu cred tu esti prajita:))...da...uite ca ti-am gasit si scuze...nu te inteleg...ma sperii...vorbim cand crezi tu ca te vei schimba...si uite ca s-a schimbat...in rau, in bine..e alta, oricum:)

doar o stare, pentru mine, acum, iubirea

...nu-mi place sa iubesc, poate nici nu-mi mai doresc sau cine stie...sau poate mi-a placut prea mult odata, demult, si m-am plictisit...cum narcoticii, fumatorii incearca sa se lase de fumat...atatea eforturi incerc sa fac eu sa iubesc...si cum iubirea vine de la sine, e poetica, e frumoasa, e ca o vraja, etc, etc, etc...asa la mine e diferita de toate...e doar reticenta nascuta dintr-un sentiment care face sa explodeze dragoste doar pentru cateva momente, dar si aia e falsa...hmmm...as vrea si eu sa mai iubesc,dar doar pentru cateva momente..apoi sa fiu iarasi eu...dragostea e pentru altii, nu pentru mine...si nu o zic din frustrare, ci doar pentru ca azi vreau si eu sa iubesc, poate doar printr-un sarut cu dragoste..poate doar azi...de fapt doar azi...atat...

listen to ATB - missing
http://www.youtube.com/watch?v=jwYwdjTatWE

fie intre noi

Daca as face o recapitulare a intregii mele vieti, as gasi o ora de curs cu multe, multe pauze; o ora in care invat, ascult, privesc si pauze ca sa ma opresc din cand in cand si sa analizez. Si ca orice student eminent, ca na.... ajung acasa si pic de oboseala, ma culc si cand ma trezesc imi dau seama ca nu mai stiu absolut nimic...si o iau de la capat cu lectiile, recapitulare...si tot asa...pana ce intr-o zi imi dau seama de ce ma intitulau cu numele de tocilar...de ce?? pentru ca stateam mereu cuminte in banca mea, raspundeam numai cu fraze stiute pe de rost sau daca nu, taceam...nu riscam, nu gandeam daca cumva viata imi punea o piedica sau o intrebare formulata altfel..."da-ti curaj, fata, ca nu esti proasta!! spune naibii ce gandesti ca nu te-nghit vorbele!! si daca-i gresit, ce??? nimic si nimeni nu-i perfect ca fiinta, nici maica-ta care-ti spune ca nu faci nimic cum trebuie sau ca se putea si mai bine"... mai da-o dracului de treaba ca un copil nu se educa dupa principiile tale de perfectiune abstracta! lasa-l, doamne iarta-ma, sa se descurce cum poate si cum ii vine lui ca d-aia a ajuns copilul sa tina gura inchisa si dintii-nclestati si mainile stanse la spate, ochii plecati...pentru ca ii e frica de lume si mai ales de mama-sa si de ta-su pe care-i vede-n toti oamenii, chiar si-n aia mici, mucosi fara minte, prostii pamantului. Lasa-l, domne, sa-njure cand simte, sa mai dea cu bolovanu-n cap oamenilor ca daca nu...il calca toti in picioare, ii zdrobesc mintea aia smintita...saracu...si cine naiba o sa-l planga pe la porti si sa faca drumuri zilnice pe la Berceni, intr-o destinatie NOUA...?? De ce se sinucid copiii? De prosti, nu...imaturi saracii...? comportamentul si toate celelalte se ofera dupa un model...tu ce model i-ai dat? Si de ce se sinucid copiii? Raspuns...ca asa s-au nascut...cu ganduri slabe...cu o rotita lipsa...sau neunsa.........................................................lupta, copile...

Ultima noapte de lupta, intaia noapte de pace

Creiere involburate se indopau din nestematele tarii si oamenii alunecau cu armele rapuse-n brate spre golurile de lumini orbitoare ce aveau sa le curme viata asa cum apusurile lumii intunecate lasau luna sa-nghita soarele pe vesnicie. Tabara adversa se inmultea in puhoaie adulmecate de pamant si piereau in privirile acelea imense care sorbeau orizonturile multimii vijelioase. Caldura si zapuseala inghiteau atmosfera si stergeau cu valuri umede si reci de vant, sudoarea campului de lupta. Cai si arme rupeau panza imaginilor treieratoare de incaierare clandestina, se intreceau care mai de care mai puternici si indaratnici pentru a declansa starea opresiva a ofensivei militare. Peceti de oameni alergau, se tarau pe burta, in bataia pustii, a prafului imens de lesie umana, separati doar de-o haina, de pamant si frati. Despoti luminati in frunte cu ostile mergande-n marsul suprem, impiedicat in bocancii grei si urlete, ragnete in pacea absoluta a vremii de apoi, se incurcau cu behaieli si rasuflari de suflete-n amiaza-mare. Sticleau soldatii-n calea mortii si cu mana isi duceau amarul catre piept, se inchinau in fata nemuririi trecatoare si-a domnului din cer-pamant, s-arunce taria in sufletele acelea searbade si trupuri bine aparate, s-aduca mintii lamurirea si trainicia oamenilor de pe cruce, la tabara adversa, caci lumea inghitea pamantul, cu tot cu ape si paduri, lasand in urma ei doar paturi goale si copii batuti de-o soarta intre ziduri. Si-asa se linistea potopul si furia cand patima se scalda-n sange si mortii se sculau sa-ngroape altii si dragostea se transforma in demnitate, in ura neintinata visului de altadata. Cand oamenii-si dadeau deodata mana, acestia-si dau si viata in etape si culca greu, trupul pe pieptul uscat, iar iarba-i simte esenta blanda, siruitoare si omul cade inainte, la pamant, cu ochii tristi si sus picati, in soarele ce-acum a stat si jertfa lui a fost candoare pana chiar la ultima strigare, isi drege glasul parca mut si tipa tare : "Pace pe pamant, dar mai e mult!" si-nchide ochii, nemiscat, in loc de tihna, iar duhul scoala in vazduh, pe dealuri ara neincetat o coasa ce ia varfuri inalte si le-ndreapta cu gandul catre casa. Si terminat-a fost furtuna, cand pasari zdrobite zboara catre vag si lumea-si ia avantul, nu incet, grabit de pasii blegiti de lupta, iau drumul catre nu stiu unde. Victoria e-n mana lor, cand lasa trupuri zacande pe-ntinsele carari sa doarma in nestire si visare; iar armele stau drepte, la subsoara si caii-n pinteni merg fara caruta, acum a stat si locul nemiscat. S-a dus in vremi si neuitate vieti stau moarte-n culcusuri calde, iar ape reci inca mai curg pe umeri, maini si coapse, cu capetele aplecate intr-o parte, privesc tintit, mijlocul tarii; ochii inca dati pe spate scruteaza susul, iar limba sfartecata, vocea lumii striga : " Pacea pe pamant nu e, mai frati ai mei, e-n ceruri!".

another lesson?

uh..zambesc neincetat in prima zi de dupa bac...am o mie de
planuri si ganduri, ambitii mai mari decat speram vreodata, sper doar sa ma tin
de ele si sa-mi indeplinesc cate ceva din ceea ce mi-am propus...si daca ar fi
sa-mi impartasesc experienta aceea ar fi ca a inceput printr-o imensa tensiune
si emotii care s-au redus si au evoluat pe parcurs ajungand la un moment de
maxima presiune psihica...:)))mda si dupa atata psihologie, e normal sa o cam
iau pe aratura, am nevoie urgeeenta de o vacanta:)))...Am asteptat momentul asta
de la inceputul clasei a12-a si acum mi se pare ca sunt prea linistita si e
ANORMAL:)))...dar mai am multe de rezolvat...de invatzat, am invatzat o gramada
de lucruri, de la faptul ca nu-mi pot controla somnul in astfel de situatii:))
la faptul ca imi pot controla trecutul acela din clipe de pesimism imprimandu-l
cu imagini frumoase din prezent si mai ales din viitor...si mai ales am invatzat
si am simtit intr-adevar cum e sa ai rabdare sau nu, sa poti sa o modelezi si sa
o imparti in etape...e frumos sa ai rabdare si sa fii nerabdator cand treci prin
ea...daca nu ar exista timpul care te-ar lasa sa astepti si sa treci peste, n-ai
mai avea parte de ganduri, sclipiri si mai ales de un fel de satisfactie de
invingator dupa...asa ca iti doresti sa treaca repede (cum imi doream si
eu...sa-mi pun "creierasul" la conservat intr-un borcan:)) si sa-l revendic in
ziua bacului sau chiar si dupa:)))

.. insa in formarea ta, de fapt, asta este
perioada in care inveti si iti adaugi cele mai multe parti bune sau rele:)...cu
experienta asta te alegi dupa bac...cu o experienta in care te lupti cu
slabiciunile si cu tine insati, dar intr-un mod care dupa, poti sa zici ca ti
s-a parut placut:)...depinde pe cine ai langa tine in momentele alea...si ahhhh
am uitat un lucru deosebit de important pe care desi il stiam si il stie
tooooata lumea, il mentionez pentru ca l-am constientizat de curand si acela ar
fi ca oricata incredere ai avea in lucrurile, in persoanele din jurul tau,
oricata certitudine ai avea ca cineva te va ajuta oricand...nu uita ca in orice
situatie trebuie sa-ti improspatezi resursele proprii astfel incat sa contezi si
sa te bazezi mai intai pe tine...pentru ca esti singurul, unicul care poate
controla orice lucru, situatie, etc ce traverseaza prin viatza ta...:)...

aaaaa

azi nuh..azi nu-mi pasa deeeee niiiimiiiccc...si asta-i p bune...makr azi, k maine...uhh

listen to Grasu XXL ft Guess Who - azi nu

looking back

...mare...valuri...pe plaja, tu venind alergand...zambesti din departare...asteptam de mult ziua aia, nu te mai vazusem de ceva timp..mi-era dor..foarte dor..
...seara..spre casa..masina, noapte, geam, lumini, oras, apa, ATB...stii tu...vise..





listening to ATB-my everything

long way home

Astazi am fost acolo...la limita dintre fiinta mea si absolut...acolo unde norii plutesc printre genele mele...unde pasarile cad din ceruri...unde aripi schiteaza neantul...acolo unde trupul se lipeste de pamant si sufletul se ridica dintr-un puf de maracine, iar vantul il poarta spre o noua viata...Am regasit in pajistea sinceritatilor si zadarniciei mele...aceleasi fire verzui care-mi mangaie obrazul si-mi saruta buzele...m-am eliberat de intuneric...o uriasa pasare de frunze a strapuns timpul si a suflat spre fiinta mea...acum in lumina tarzie, plutesc tulei de papadie...din lasitatea care ma doboara departe de locul acesta regasit...ma ridic si ma asez cu fata spre lumea asta albastrie...si vreau, vreau sa ma-mbat cu miresme de iarba de toamna insorita, vreau sa dansez si sa ascult cantecul florilor vestejite...vreau sa ma daruiesc apusului...vreau sa-mi dezbrac haina si sa las ploaia calda sa-mi unga trupul...sa ma boteze soarele si apa...vreau si vreau si...vreau sa alerg si sa calc pe propriile mele radacini...vreau sa ma dobor si sa pier acolo...doar acolo...acolo unde n-am sa mor niciodata...

Asta scriam ultima data cand am fost acolo(pe la inceputul toamnei)...azi am fost din nou...s-a schimbat totul, sau poate m-am schimbat doar eu..:)..ma simt extrem de prost...

azi

Ce zi...inca o zi in care stai sa astepti si n-ai habar ce astepti de fapt...
Si totusi ma simt extraordinar de bine pentru ca stiu ca asteptarea asta nu e la nesfarsit...hmmm si mi-am dat seama ca merge chestia cu autosugestia, daca merge o data va merge si data viitoare...uh si cate am reusit datorita ei si mi-am dat seama ca pana nu treci prin lucruri naspa n-ai cum sa-ti dai seama cat de frumos iti poti infrumuseta viata dupa ce capeti increderea aia in sine, bine asta dupa atatia si atatia ani de incercari...Si mai stau si ma mai gandesc daca mai vedeam totul acum atat de limpede si atat de calm in jurul meu, fara sa ma gandesc clipa de clipa la altii si sa-mi frec neuronii pentru diferite lucruri idioate...si uite ca acum imi ofera o alta atmosfera, chiar daca afara ploua stiu ca pot sa fac ceva, pot sa stau si cu mine chiar...dar atmosfera e alta, e chiar tare...hmm mi-a oferit ritmurile astea de raggae si :) ...mai mult chiar...ihhh zambesc...nu, nu pot sa ma gandesc decat acolo..haahaha...siiii stiu ca pana la urma cineva chiar se gandeste la mine si e acolo oricand..meltzi..nu stiu daca pot sa-ti multumesc altfel...


listen to Ziggi-need to tell you this

vreau...

...vreau sa te conturez asa cum imi doresc eu...si sa aleg culorile care picteaza noaptea... vreau sa definesc doar silueta si forma trupului tau...restul pun de la mine...restul e in mine...

Fragmente din primavara

Ploua marunt...Un urlet prelung se aude la cateva strazi mai departe...Cateva voci in preludiul nostalgic al noptii isi soptesc ganduri de mahnire...Pamantul se leagana odata cu balansul neincetat al crengilor...Se aud picuri rari, zapacind un ritm alert al ploii...dar ploua usor...e pe sfarsite ploaia...Se strecoara tremurul funebru al vantului...rasuna departarea...un orizont adus cu raceala picaturilor...caci este o vibratie umeda, adusa sa darame, sa miste faramele aparent moarte...Se leagana usor...Patrunde prin ea vantul si disperata, parca atinge un punct al infinitului, caci amortita se zbate sa arate o cale...s-a linistit...s-a resemnat...era o simpla ramura fara petale...

Primavara...noapte de primavara ploioasa...pete ce lucesc in lumina plapanda a nemuritorului...S-au scuturat toate petalele caisului...si urca spre cer, spre aripile copacului gol, un fir de ata...Ce limita si ce separa un simplu fir plumburiu, intermitent, ce refuza sa se destrame...? Un paianjen greoi si ud, batjocorit de ploaie, inainteaza...oare stie ce e absolutul...? poate el stie, poate absolutul lui e acolo sus...sus in varf...si daca firul se va rupe, va mai stii el ceva din toate astea...? va fi sfarsit...caci panza va ceda inainte de ultimul pas al sau...

Miroase teribil a ploaie...Ma obsedeaza acest gand...ca totul, ca toate clipele mele de acum depind de surasul jilav al unui chip primavaratic ce se arata printre culorile amestecate ale cerului...Parca ploua cu zaruri...latratul cainilor departe, departe...campii cu iarba ce se scutura de apa...si trupul meu gol parca se scalda in innorarea cerului de jos, atinge si mangaie, intins pe iarba, mladierile atipite ale luminilor lunatice...si boarea ma spulbera, se joaca cu fruntea si cu parul meu, imi inchide pleoapele si-mi intinde genele spre asfintit...siroaie de apa se intind si curg pe pielea trupului meu...se cufunda in mine si-n pamant...se adancesc si pier...Ma invelesc cu tacerea ierburilor si zumzaitul micutelor fapturi si...astept in invelisul meu de ploaie si primavara...astept sa ma ingroape in adancuri...las ploaia sa ma goleasca, sa ma spele, sa-mi ia gandurile, ratiunea, sa-mi ia sufletul...

Pastram un cantec firav in mine...acum il ingan odata cu ea, dar pe acesta nu ti-l voi darui niciodata, ci se va stinge odata cu mine...si-ti spun doar atat...adio, primavara...oare cand va fi sa vii...?