doar o stare, pentru mine, acum, iubirea

...nu-mi place sa iubesc, poate nici nu-mi mai doresc sau cine stie...sau poate mi-a placut prea mult odata, demult, si m-am plictisit...cum narcoticii, fumatorii incearca sa se lase de fumat...atatea eforturi incerc sa fac eu sa iubesc...si cum iubirea vine de la sine, e poetica, e frumoasa, e ca o vraja, etc, etc, etc...asa la mine e diferita de toate...e doar reticenta nascuta dintr-un sentiment care face sa explodeze dragoste doar pentru cateva momente, dar si aia e falsa...hmmm...as vrea si eu sa mai iubesc,dar doar pentru cateva momente..apoi sa fiu iarasi eu...dragostea e pentru altii, nu pentru mine...si nu o zic din frustrare, ci doar pentru ca azi vreau si eu sa iubesc, poate doar printr-un sarut cu dragoste..poate doar azi...de fapt doar azi...atat...

listen to ATB - missing
http://www.youtube.com/watch?v=jwYwdjTatWE

fie intre noi

Daca as face o recapitulare a intregii mele vieti, as gasi o ora de curs cu multe, multe pauze; o ora in care invat, ascult, privesc si pauze ca sa ma opresc din cand in cand si sa analizez. Si ca orice student eminent, ca na.... ajung acasa si pic de oboseala, ma culc si cand ma trezesc imi dau seama ca nu mai stiu absolut nimic...si o iau de la capat cu lectiile, recapitulare...si tot asa...pana ce intr-o zi imi dau seama de ce ma intitulau cu numele de tocilar...de ce?? pentru ca stateam mereu cuminte in banca mea, raspundeam numai cu fraze stiute pe de rost sau daca nu, taceam...nu riscam, nu gandeam daca cumva viata imi punea o piedica sau o intrebare formulata altfel..."da-ti curaj, fata, ca nu esti proasta!! spune naibii ce gandesti ca nu te-nghit vorbele!! si daca-i gresit, ce??? nimic si nimeni nu-i perfect ca fiinta, nici maica-ta care-ti spune ca nu faci nimic cum trebuie sau ca se putea si mai bine"... mai da-o dracului de treaba ca un copil nu se educa dupa principiile tale de perfectiune abstracta! lasa-l, doamne iarta-ma, sa se descurce cum poate si cum ii vine lui ca d-aia a ajuns copilul sa tina gura inchisa si dintii-nclestati si mainile stanse la spate, ochii plecati...pentru ca ii e frica de lume si mai ales de mama-sa si de ta-su pe care-i vede-n toti oamenii, chiar si-n aia mici, mucosi fara minte, prostii pamantului. Lasa-l, domne, sa-njure cand simte, sa mai dea cu bolovanu-n cap oamenilor ca daca nu...il calca toti in picioare, ii zdrobesc mintea aia smintita...saracu...si cine naiba o sa-l planga pe la porti si sa faca drumuri zilnice pe la Berceni, intr-o destinatie NOUA...?? De ce se sinucid copiii? De prosti, nu...imaturi saracii...? comportamentul si toate celelalte se ofera dupa un model...tu ce model i-ai dat? Si de ce se sinucid copiii? Raspuns...ca asa s-au nascut...cu ganduri slabe...cu o rotita lipsa...sau neunsa.........................................................lupta, copile...

Ultima noapte de lupta, intaia noapte de pace

Creiere involburate se indopau din nestematele tarii si oamenii alunecau cu armele rapuse-n brate spre golurile de lumini orbitoare ce aveau sa le curme viata asa cum apusurile lumii intunecate lasau luna sa-nghita soarele pe vesnicie. Tabara adversa se inmultea in puhoaie adulmecate de pamant si piereau in privirile acelea imense care sorbeau orizonturile multimii vijelioase. Caldura si zapuseala inghiteau atmosfera si stergeau cu valuri umede si reci de vant, sudoarea campului de lupta. Cai si arme rupeau panza imaginilor treieratoare de incaierare clandestina, se intreceau care mai de care mai puternici si indaratnici pentru a declansa starea opresiva a ofensivei militare. Peceti de oameni alergau, se tarau pe burta, in bataia pustii, a prafului imens de lesie umana, separati doar de-o haina, de pamant si frati. Despoti luminati in frunte cu ostile mergande-n marsul suprem, impiedicat in bocancii grei si urlete, ragnete in pacea absoluta a vremii de apoi, se incurcau cu behaieli si rasuflari de suflete-n amiaza-mare. Sticleau soldatii-n calea mortii si cu mana isi duceau amarul catre piept, se inchinau in fata nemuririi trecatoare si-a domnului din cer-pamant, s-arunce taria in sufletele acelea searbade si trupuri bine aparate, s-aduca mintii lamurirea si trainicia oamenilor de pe cruce, la tabara adversa, caci lumea inghitea pamantul, cu tot cu ape si paduri, lasand in urma ei doar paturi goale si copii batuti de-o soarta intre ziduri. Si-asa se linistea potopul si furia cand patima se scalda-n sange si mortii se sculau sa-ngroape altii si dragostea se transforma in demnitate, in ura neintinata visului de altadata. Cand oamenii-si dadeau deodata mana, acestia-si dau si viata in etape si culca greu, trupul pe pieptul uscat, iar iarba-i simte esenta blanda, siruitoare si omul cade inainte, la pamant, cu ochii tristi si sus picati, in soarele ce-acum a stat si jertfa lui a fost candoare pana chiar la ultima strigare, isi drege glasul parca mut si tipa tare : "Pace pe pamant, dar mai e mult!" si-nchide ochii, nemiscat, in loc de tihna, iar duhul scoala in vazduh, pe dealuri ara neincetat o coasa ce ia varfuri inalte si le-ndreapta cu gandul catre casa. Si terminat-a fost furtuna, cand pasari zdrobite zboara catre vag si lumea-si ia avantul, nu incet, grabit de pasii blegiti de lupta, iau drumul catre nu stiu unde. Victoria e-n mana lor, cand lasa trupuri zacande pe-ntinsele carari sa doarma in nestire si visare; iar armele stau drepte, la subsoara si caii-n pinteni merg fara caruta, acum a stat si locul nemiscat. S-a dus in vremi si neuitate vieti stau moarte-n culcusuri calde, iar ape reci inca mai curg pe umeri, maini si coapse, cu capetele aplecate intr-o parte, privesc tintit, mijlocul tarii; ochii inca dati pe spate scruteaza susul, iar limba sfartecata, vocea lumii striga : " Pacea pe pamant nu e, mai frati ai mei, e-n ceruri!".

another lesson?

uh..zambesc neincetat in prima zi de dupa bac...am o mie de
planuri si ganduri, ambitii mai mari decat speram vreodata, sper doar sa ma tin
de ele si sa-mi indeplinesc cate ceva din ceea ce mi-am propus...si daca ar fi
sa-mi impartasesc experienta aceea ar fi ca a inceput printr-o imensa tensiune
si emotii care s-au redus si au evoluat pe parcurs ajungand la un moment de
maxima presiune psihica...:)))mda si dupa atata psihologie, e normal sa o cam
iau pe aratura, am nevoie urgeeenta de o vacanta:)))...Am asteptat momentul asta
de la inceputul clasei a12-a si acum mi se pare ca sunt prea linistita si e
ANORMAL:)))...dar mai am multe de rezolvat...de invatzat, am invatzat o gramada
de lucruri, de la faptul ca nu-mi pot controla somnul in astfel de situatii:))
la faptul ca imi pot controla trecutul acela din clipe de pesimism imprimandu-l
cu imagini frumoase din prezent si mai ales din viitor...si mai ales am invatzat
si am simtit intr-adevar cum e sa ai rabdare sau nu, sa poti sa o modelezi si sa
o imparti in etape...e frumos sa ai rabdare si sa fii nerabdator cand treci prin
ea...daca nu ar exista timpul care te-ar lasa sa astepti si sa treci peste, n-ai
mai avea parte de ganduri, sclipiri si mai ales de un fel de satisfactie de
invingator dupa...asa ca iti doresti sa treaca repede (cum imi doream si
eu...sa-mi pun "creierasul" la conservat intr-un borcan:)) si sa-l revendic in
ziua bacului sau chiar si dupa:)))

.. insa in formarea ta, de fapt, asta este
perioada in care inveti si iti adaugi cele mai multe parti bune sau rele:)...cu
experienta asta te alegi dupa bac...cu o experienta in care te lupti cu
slabiciunile si cu tine insati, dar intr-un mod care dupa, poti sa zici ca ti
s-a parut placut:)...depinde pe cine ai langa tine in momentele alea...si ahhhh
am uitat un lucru deosebit de important pe care desi il stiam si il stie
tooooata lumea, il mentionez pentru ca l-am constientizat de curand si acela ar
fi ca oricata incredere ai avea in lucrurile, in persoanele din jurul tau,
oricata certitudine ai avea ca cineva te va ajuta oricand...nu uita ca in orice
situatie trebuie sa-ti improspatezi resursele proprii astfel incat sa contezi si
sa te bazezi mai intai pe tine...pentru ca esti singurul, unicul care poate
controla orice lucru, situatie, etc ce traverseaza prin viatza ta...:)...