"..pe harta rasturnata a ierburilor tale,vara, trupul si sufletul meu sunt inceputul unui mare cantec si tremurul mainii care il poarta..anii mei tineri au sunat a cantec, dar am trecut pe langa el cu dragostea de mana...si am ramas cu mana intinsa ca a regelui Lear..."Lorelei, I.Teodoreanu

...vad un camp de vara, plin de verdeata, soare, cer senin, o fata cu rochita si palarie alba plimbandu-se printre maci, aceeasi imagine pe care o aveam si acum cativa ani cand citeam cartea...

P.S."Gandeste-te la mine ca la o stea deprinsa din tine si dusa in intunericul fara fund..."

iris

...si cum cadeau petalele violete...si cum atingeau si se lipeau de trupul ei...si cum isi fixa irisii albastri cu fisuri tremurate pe irisul de langa oglinda... si cum gandurile alea goale se umpleau acum cu atata dragoste pe care nu avea cui sa le spuna...se invatase sa resinga ca sa nu mai fie ranita...iar el nu o mai credea acum si astfel ea prefera sa taca...acum era falsa intr-adevar...
..vreau sa-ti vorbesc..vreau sa ma auzi..

Madame Bovary

" Farmecul noutatii cadea treptat, ca o haina, lasand la vedere eterna monotonie a pasiunii, care imbraca intotdeauna aceleasi forme si acelasi limbaj. Barbatul cu multa experienta nu mai putea face diferenta intre sentimente diferite daca erau exprimate la fel. Pentru ca buze desfranate sau interesate ii soptisera aceleasi cuvinte, nu mai credea decat prea putin in candoarea celor pe care le auzea acum; mai trebuie temperate, gandea el, Discursurile Exagerate ascund sentimente mediocre; asa cum preaplinul sufletului se revarsa uneori in metaforele cele mai sterile, pentru ca nimeni niciodata, nu poate exprima masura exacta a nevoilor, nici a parerilor, nici a durerilor, iar cuvantul omenesc nu este decat un ceaun dogit in care batem ritmuri dupa care sa joace ursul, cand de fapt ne.am dori sa induiosam stele."