sâmbătă, 7 august 2010

aiuuuurelllii






Ce ciudat mi se pare...sa gandesc coerent la toate gandurile incoerente pe care le am...Ma gandesc ca sunt implinita macar intr-un fel..si spre deosebire de altii chiar am de ce sa fiu implinita...haotic spunand asta si chiar gandindu-ma ca nu e asa, implinirea nu e numai iubire, contopire cu ea, nevoi si placeri sexuale, nu e numai placere sau poate toata placerea asupra realitatii si asupra consecintelor ei...Simt ca acum ma pot vedea in pielea oricui, am impresia certa ca am trait toate sentimentele posibile sau ca totusi am o idee despre toate...simt ca voi putea intelege orice stare, orice gest, orice privire, miscare, sunet, pipait...simt ca traiesc prin orice simt, prin orice om...chiar si prin nepasare, negare, prostie, genialitate...orice...voi putea sa inteleg si starea latenta si starea de isterie, agonie, bucurie, euforie, extaz, melancolie, depresie...orice...ii voi intelege si pe cei care se vor controla si pe cei care nu...Nu voi putea spune vreodata :" oare chiar nu se poate controla?" Ma joc cu constiinta, cu constientul si asta ma face sa-i inteleg pe altii, dar nu pe mine...este cel mai dificil joc...te ameteste, te innebuneste si cu toate astea, incep sa inteleg nebunia, o accept...ma joc cu ea..o las sa ma zdruncine, o las sa iasa din mine, e ca o lupta intre viata si moarte...pentru ca propriul Eu, propriile ganduri devin si sunt cel mai desavarsit adversar, cel mai puternic, pentru ca iti stie toate slabiciunile, tot ce nu stii despre tine...Si totusi, incep sa ma impac cu toate astea..si am descoperit ca uneori faci sa iasa revelatii din nimicuri care in interior pot sa observi ca sunt nimicuri cu cea mai plina insemnatate...Sunt constienta...intotdeauna am fost...pulsiunile inconstientului nu au patruns in constiinta mea...nici macar placerea...nici in somn, cand nu ma mai puteam trezi, nici drogata, nici beata, nici...nici...Si totusi...ma intreb daca nu cumva si astea sunt unele din starile mele de moment...poate ca si azi ma pacalesc ca incep sa ma cunosc...pentru ca stiu ca vor aparea confuzii...ca maine sau poate peste o secunda, voi fi alta, voi simti altceva...viata mea se modifica odata cu limba secundarului...pur si simplu, ma masor cu timpul, cu ceasul...doar timpul ma cunoaste si afla mereu in ce stare sunt...acum...da...acum scriu cat mai repede ca sa pot urmari gandurile si schimbarile...scriu ca sa ma cunosc si ca sa stiu maine ca azi am scris cate un cuvant in fiecare secunda si ca am fost alta in fiecare clipa....naaaarcooticoo...superficiiaaalll...siii totusi mai constienta de constient ca oricand...



ASSSSAAAAA!!!!! Stii ce i-as spune fetei asteia, azi...? Tuuu, daaaa ,tu, fata...te crezi un fel de Dumnezeu? ori vreun geniiuuu neinteles?esti prea trista sau mi se pare mie?eu cred tu esti prajita:))...da...uite ca ti-am gasit si scuze...nu te inteleg...ma sperii...vorbim cand crezi tu ca te vei schimba...si uite ca s-a schimbat...in rau, in bine..e alta, oricum:)