Astazi am fost acolo...la limita dintre fiinta mea si absolut...acolo unde norii plutesc printre genele mele...unde pasarile cad din ceruri...unde aripi schiteaza neantul...acolo unde trupul se lipeste de pamant si sufletul se ridica dintr-un puf de maracine, iar vantul il poarta spre o noua viata...Am regasit in pajistea sinceritatilor si zadarniciei mele...aceleasi fire verzui care-mi mangaie obrazul si-mi saruta buzele...m-am eliberat de intuneric...o uriasa pasare de frunze a strapuns timpul si a suflat spre fiinta mea...acum in lumina tarzie, plutesc tulei de papadie...din lasitatea care ma doboara departe de locul acesta regasit...ma ridic si ma asez cu fata spre lumea asta albastrie...si vreau, vreau sa ma-mbat cu miresme de iarba de toamna insorita, vreau sa dansez si sa ascult cantecul florilor vestejite...vreau sa ma daruiesc apusului...vreau sa-mi dezbrac haina si sa las ploaia calda sa-mi unga trupul...sa ma boteze soarele si apa...vreau si vreau si...vreau sa alerg si sa calc pe propriile mele radacini...vreau sa ma dobor si sa pier acolo...doar acolo...acolo unde n-am sa mor niciodata...
Asta scriam ultima data cand am fost acolo(pe la inceputul toamnei)...azi am fost din nou...s-a schimbat totul, sau poate m-am schimbat doar eu..:)..ma simt extrem de prost...
