Asupra-ti se coboara
Lumina-ntruchipata
Intr-un suflet drag de fata.
Flutura boarea noptii...
Deasupra-ti este un cer purtat de stele,
Asezi durerea intr-un cuib de perle
Si visezi mai departe,
Intr-o lume aparte.
Acum...uitat e gandul
La pomul plin de floare...
Acum e vesnic uscat
Privesti si parca moare.
Crud, acum, in inima si-n zambet,
Priveste-n urma calea,
Priveste...nimic nu s-a intamplat.
De ce te temi,tu, zbor de aripi,
Purtat de vant, purtat de vesnicie,
Caci fata-acum nu este vie.
S-a dus...
S-a dus cu valul marii,
In intunericul inserarii,
S-a dus cu viata si cu moartea...
De ce?...de ce mai cauti fata?
In zadar, caci vantul sufla usurat...
Pe fata unui copil uitat,
El inca mai poarta
O pelerina alba de fata...
Ce rost mai are...
O clipa doare, dar ea...
Ea a creat cu ele o cununa,
Iar acum e doar o urma...
