Cauta innebunita o foaie alba pe care sa-si astearna gandurile,o foaie fara limitari si fara prea multe formalitati...are prea multe ganduri bulversate in aceasta zi patimasa de soare de mai si umbra de toamna...se pleaca spre nelinistea asta a copacilor destramati de adiere, iar freamatul vesel o intristeaza, e prinsa intre patru pereti ingusti, deschisi spre cerul albastru si senin de afara...ii e gura amara de la atata fumat si ii e dor de rujul rosu ce o facea frumoasa...scanteie din soare se lovesc de picioarele ei putrezite de albeata, iar zambetul ei transformat in rataciri de uratenie meschina ii da confuzia unei bunatati inversunate, unei bunatati ranite...e o greata eterna in cursul acestei zile, si-ar lua geanta si ar pleca, dar nu inainte de a-si aseza in minte o perfectiune a chipului si a trupului ei uratit...si-ar da jos toata naturaletea asta intunecata si si-ar tencui trasaturi fara pete, imperfectiuni, s-ar imbraca in rochia frantuzeasca pe care nu o are si ar pleca ca o otilie pe campuri inflorite de maci...cate glasuri prostesti si sirene si alarme prea noi, prea moderne pentru ea...ar cadea in orice plasa acum, cu scarba, dar ar face-o ca sa treaca peste presiunea acestor ganduri agitate...n-are nevoie de liniste, are nevoie de motive de liniste si incredere in asternutul ei de azi...oricat de zvelta si-ar dori sa fie, azi se impiedica de propria ei piele...
